Încă de mică am simțit că nu sunt văzută cu adevărat de mama mea, care îl punea mereu pe fratele meu, Andrei, pe un piedestal. Acum, când mama este bolnavă și toată lumea se așteaptă să o îngrijesc, mă lupt cu resentimentele și cu amintirile care mă dor. Povestea mea este despre răni vechi, așteptări nespuse și curajul de a-mi asculta propriul suflet.
Am crescut într-o casă unde dragostea mamei părea să fie rezervată doar fratelui meu mai mic. Am încercat ani la rând să-i câștig atenția, dar fiecare reușită a mea era umbrită de laudele pentru el. Povestea mea este despre dorința de a fi văzută, despre gelozie, durere și, poate, despre iertare.
Am crescut într-o casă unde dragostea nu era împărțită egal. Tata îl adora pe fratele meu vitreg, Andrei, iar eu rămâneam mereu în umbră, oricât m-aș fi străduit. Povestea mea e despre dorința de a fi văzută, despre răni care nu se văd și despre întrebarea care mă macină: cât valorează, de fapt, un copil pentru părintele său?
