Am întrebat-o pe doamna Viorica cum reușește să trăiască singură la 70 de ani, fără soț și cu copii care nu o vizitează niciodată. Povestea ei m-a zguduit.
Am fost colegă cu doamna Viorica ani buni, iar după pensionarea ei, am rămas în locul ei la birou. Nu am simțit niciodată vreo urmă de invidie sau supărare din partea ei, ba chiar m-a ajutat să mă acomodez. Dar când am aflat cât de singură e cu adevărat, am simțit o durere pe care nu o pot uita și m-am întrebat dacă nu cumva și ea poartă o parte din vină.