Sora mea a vrut să ne scoată din casa părintească, deși o îngrijeam pe mama zi și noapte, iar procesul ne-a rupt pentru totdeauna
N-am să uit niciodată ziua în care sora mea a intrat în curte și mi-a spus, cu voce rece, că ori vindem casa, ori îi plătesc partea, de parcă mama, bolnavă și în vârstă, era doar un detaliu. Am trăit luni întregi între perfuzii, rușine, frică și drumuri la tribunal, încercând să țin în picioare și casa, și pe mama, și ce mai rămăsese din familia noastră. Când judecătorul a decis că putem rămâne aici până la moartea mamei, am simțit mai multă durere decât ușurare, pentru că atunci am înțeles că pe sora mea o pierdusem deja.