M-am trezit din nou în mijlocul unei certe absurde, cu tigaia pe foc, copiii în ușă și soțul meu supărat că ciorba nu era făcută în ziua aia. Ani întregi am alergat între serviciu, teme, cumpărături și cratițe, încercând să împac pe toată lumea, până când am simțit că nu mai pot respira în propria mea casă. În seara în care i-am spus că nu mai gătesc zilnic doar ca să-i hrănesc lui orgoliul, s-a rupt ceva între noi, dar poate tot atunci a început și adevărul.