Am leșinat cu copilul în brațe, iar soțul meu mi-a spus doar că el aduce banii în casă. Atunci am înțeles că nu mai pot trăi așa
Am ajuns să cad de oboseală în pragul casei, cu laptele pe aragaz și copilul plângând în pătuț, iar în loc de sprijin am primit indiferență. Am trăit luni întregi cu senzația că sunt singură într-o căsnicie în care el credea că salariul lui ține loc de tată, soț și om. Când am plecat cu băiatul meu la părinți și i-am cerut divorțul, abia atunci a început să înțeleagă că un copil nu se crește din vorbe și facturi plătite.