Am simțit cum mi se taie picioarele când am văzut că soțul meu hotărâse singur viitorul verii copilului nostru și anulase ceva pentru care eu muncisem și plătisem deja. M-am trezit prinsă între părinții lui din Moldova, banii noștri numărați la sânge și un băiat de zece ani pe care toți îl iubeam, dar parcă nimeni nu îl asculta cu adevărat. Încă mă întreb dacă am greșit că am vrut să fiu mamă, soție și om cu vocea mea, nu doar nora care tace și se conformează.