Am răspuns la un telefon de la mama convinsă că va fi încă o discuție rece, dar în câteva minute am ajuns să ne aruncăm una alteia în față tot ce n-am avut curaj să spunem ani de zile. I-am reproșat copilăria mea plină de frică, tăcerile ei și plecarea mea grăbită la București, iar ea mi-a mărturisit ceva ce nu-mi spusese niciodată. În seara aia am înțeles că între noi nu fusese doar furie, ci și o teamă uriașă de a nu ne fi pierdut de tot.