M-am trezit într-o seară în propria bucătărie, cu vocea soțului meu răsunând peste mine și cu un nod în gât pe care îl purtam de ani de zile. La birou, în București, eram respectată și ascultată, dar acasă mă simțeam mică, obosită și mereu vinovată, iar copiii mei începuseră să poarte și ei povara asta. Am ajuns la terapie și, pentru prima dată, am îndrăznit să mă întreb dacă a rămâne într-o familie rece e într-adevăr mai bine decât a pleca din ea.