Am trăit toată viața cu senzația că orice s-ar întâmpla în casa noastră, eu eram de vină, iar sora mea mai mare era mereu iertată și apărată. Când ea a căzut într-un moment greu, eu am fost cea care a strâns bani, a stat nopți întregi lângă ea și a încercat să repare ce nu reparase nimeni, sperând că poate așa se schimbă și mama. Dar am descoperit pe pielea mea că uneori poți să dai tot, iar în ochii celui care te-a judecat mereu rămâi aceeași vinovată.