Am deschis un sertar pe care mama îl ținuse mereu încuiat și am simțit cum mi se rupe ceva în piept când am citit primele rânduri din scrisorile ascunse. Am aflat că bărbatul pe care l-am numit tata toată viața nu era tatăl meu biologic și că adevărul fusese îngropat în tăcere, rușine și lipsuri, undeva în anii grei de după Revoluție. Am pornit să-l caut pe omul care plecase din țară, dar drumul spre el m-a obligat, de fapt, să mă uit în ochi la tot ce n-am vrut niciodată să întreb acasă.