Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să împart ultimii mei bani între lapte, scutece și pastile de inimă, în timp ce fiul meu își lasă familia în urmă și dispare. Am deschis ușa apartamentului meu mic din milă, dar în câteva luni casa s-a umplut de foame, certuri și rușini pe care nu le mai puteam ascunde. Acum trăiesc cu teama că dacă îi țin la mine ne scufundăm toți, iar dacă îi dau afară n-am să-mi mai pot ierta niciodată sufletul de mamă și bunică.