Întotdeauna am iubit muzica, dar viața m-a dus pe alte drumuri. Povestea mea începe într-un apartament mic dintr-un cartier cenușiu, unde visele păreau imposibile. Acum, privind la nepoata mea, mă întreb dacă ar trebui să-i spun cine am fost cu adevărat.
Mă numesc Elena și, cândva, eram vocea principală a trupei „Armonia”. Azi, mă lupt să-mi găsesc locul într-o lume care nu mai are nevoie de mine pe scenă, dar care mă provoacă să fiu mamă, femeie și om. Povestea mea e despre pierdere, regăsire și curajul de a te privi în oglindă când nu-ți mai recunoști chipul.
Cândva, scena era tot ce-mi doream. Astăzi, nepoata mea nici nu bănuiește că am avut un vis. Povestea mea e despre curajul de a visa, prețul tăcerii și dorința de a fi văzută cu adevărat.
