Am spus „nu” după ani în care de Crăciun eram tratată ca o femeie bună la toate în casa socrilor, iar soțul meu mi-a zis că exagerez și că așa e obiceiul la ei. Când a fost nevoit să ducă singur tot greul, a simțit pe pielea lui ce înseamnă să gătești, să speli, să strângi și să zâmbești în timp ce ceilalți stau la cald. Atunci, între noi, n-a mai fost doar o ceartă de sărbători, ci o discuție dureroasă despre respect, limite și cât mai poți tăcea ca să păstrezi pacea.