M-a scos din casă în miez de noapte și mi-a spus că eu i-am distrus copilul. Un an mai târziu, după procese, umilințe și vizite supravegheate, mi-am strâns iar băiatul în brațe

M-a scos din casă în miez de noapte și mi-a spus că eu i-am distrus copilul. Un an mai târziu, după procese, umilințe și vizite supravegheate, mi-am strâns iar băiatul în brațe

N-am să uit niciodată noaptea în care soțul meu m-a împins spre ușă și mi-a spus că eu sunt de vină pentru boala fiului nostru. Am rămas singură, fără sprijinul părinților mei, judecată de toți și obligată să-mi văd copilul doar sub supraveghere, ca și cum aș fi fost un pericol pentru el. După un an de procese, drumuri la DGASPC și multe umilințe, am reușit să obțin custodie partajată și să-l strâng din nou în brațe pe băiatul meu.

Am interzis-o pe soacra mea din casa noastră după ani de umilințe, iar căsnicia mea a ajuns pe marginea prăpastiei

Am interzis-o pe soacra mea din casa noastră după ani de umilințe, iar căsnicia mea a ajuns pe marginea prăpastiei

Am trăit ani întregi cu senzația că în propria mea casă nu aveam nici glas, nici loc, pentru că soacra mea intra peste noi, critica tot și îmi răsturna liniștea. În ziua în care am găsit-o iar în bucătăria mea, certându-mi copilul și spunându-i că eu nu sunt o mamă bună, am simțit că ceva s-a rupt definitiv în mine. Când i-am interzis să mai vină la noi, familia s-a sfâșiat, soțul meu s-a întors împotriva mea, dar pentru prima dată am simțit și eu că respir în casa mea.

În noaptea în care l-au oprit polițiștii, soacra mea m-a făcut vinovată pentru tot, iar atunci am înțeles că ori pun limite, ori mă pierd pe mine și pe băiatul meu

În noaptea în care l-au oprit polițiștii, soacra mea m-a făcut vinovată pentru tot, iar atunci am înțeles că ori pun limite, ori mă pierd pe mine și pe băiatul meu

Am trăit ani întregi între izbucnirile soțului meu și controlul sufocant al soacrei mele, încercând să țin casa întreagă și copilul departe de scandaluri. Când soțul meu a fost reținut după ce a condus băut, vina a căzut tot pe mine, iar ceva în mine s-a rupt definitiv. Am cerut ajutor, am mers la psiholog și am început, cu frică și cu nod în gât, să spun pentru prima dată «ajunge».