N-am să uit niciodată clipa în care a intrat din nou în viața noastră și a cerut să-i dau copilul pe care îl crescusem ani la rând ca pe al meu. Am trăit cu frica, cu vinovăția și cu furia amestecate, în timp ce băiatul dintre noi nu mai înțelegea cine îl iubește și de ce trebuie să sufere pentru deciziile adulților. Când s-a ajuns în instanță, am simțit că mi se rupe sufletul, dar atunci s-a văzut cine fusese cu adevărat acolo, zi de zi, noapte de noapte.