Scriu această mărturisire cu sufletul zdrobit, pentru că, deși fiica mea Ana trăiește, am pierdut legătura cu ea din cauza soțului ei, Darius. Totul a atins apogeul la aniversarea soțului meu, când Ana nu a venit – atunci am realizat, pentru prima dată, că poate nu o vom mai avea niciodată lângă noi, așa cum a fost odinioară. Povestea mea este una de mamă care încă speră și suferă, rugându-se ca cineva să-mi înțeleagă durerea.