M-am trezit apărându-mi sarcina și familia chiar în fața părinților mei, la o masă de duminică care s-a transformat într-o rană veche deschisă. Am ales să rup tăcerea doar în mine, nu și față de ei, pentru că m-a durut mai tare decât vreau să recunosc felul în care mi-au judecat viața. Încă îi primesc în casă, dar între noi a rămas ceva fragil, ca un pahar crăpat pe care îl ții cu ambele mâini.