Am rămas împietrită în prag când bărbatul care ne-a părăsit acum doisprezece ani s-a întors de parcă timpul n-ar fi rupt nimic în noi. Am crescut singură o fată, cu datorii, rușine, muncă și nopți nedormite, iar el a venit cerând iertare și o șansă. Am vrut să-l urăsc până la capăt, dar m-am trezit punând în balanță durerea mea și nevoia copilului meu de a avea un tată.