Am vrut să plec cu fetița în brațe, iar abia atunci soțul meu a recunoscut de ce fugea de noi după naștere
Îmi amintesc perfect seara în care am stat cu geanta lângă ușă, cu fetița adormită pe umăr, și i-am spus lui Radu că nu mai pot. Mă simțeam abandonată, stoarsă de puteri și atât de singură, deși eram căsătoriți și aveam împreună un copil dorit. Când, în sfârșit, a rupt tăcerea și mi-a spus ce ascundea în spatele orelor suplimentare și a lipsei lui, am simțit că mi se rupe inima în alt fel decât până atunci.