Am intrat în salonul de spital cu genunchii moi, convinsă că cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla fusese accidentul. În câteva minute, o femeie cu ochii umflați de plâns și un băiat care îi semăna izbitor soțului meu mi-au arătat că, de fapt, trăisem zece ani într-o minciună. Am plecat de acolo cu inima făcută bucăți și cu hotărârea dureroasă de a-mi salva copiii, chiar dacă asta a însemnat să-mi îngrop căsnicia cât el încă respira.