N-am să uit niciodată seara în care cumnata mea m-a umilit în fața tuturor doar pentru că am refuzat să-i țin copiii ca ea să poată ieși în oraș. Ce m-a durut și mai tare a fost că fratele meu și părinții mei nu doar că n-au oprit-o, dar m-au făcut pe mine vinovată că stric liniștea în familie. Atunci am înțeles, cu un nod în gât și cu mâinile tremurând, că uneori singura formă de respect pe care ți-o mai poți da singur este distanța.