Îmi amintesc perfect seara în care fratele meu a venit cu actele de vânzare și a spus că pământul bunicilor noștri valorează mai mult mort decât viu. Eu și părinții mei am simțit că nu ni se cere doar o semnătură, ci să rupem ultima bucată din tot ce am fost ca familie. Am trăit zile de ceartă, rușine, reproșuri și frică, până când am înțeles că unele lipsuri se duc, dar dacă îți vinzi rădăcinile nu mai ai de unde să te întorci.