Am ajuns să mă simt invizibilă în propria mea căsnicie, în timp ce îmi duceam singură copilul bolnav prin spitale, tratamente și nopți fără somn. M-a durut mai tare decât boala lui faptul că omul de lângă mine s-a ascuns în spatele tăcerii, iar soacra mea mă judeca exact când eram mai frântă. Când am crezut că nu mai pot, niște femei necunoscute m-au învățat să cer ajutor, să pun limite și să nu mă mai pierd cu totul.