N-am să uit nici acum clipa în care soacra mea a izbucnit în mijlocul bucătăriei și mi-a spus că, dacă tot stau acasă cu copiii, pot să mai cresc încă unul. M-a durut nu doar cererea, ci felul în care nimeni n-a văzut că eu abia mai respiram între două nopți nedormite, plânsete, vase, haine și frica de a nu ceda psihic. Am ales să spun „nu”, iar acel „nu” mi-a schimbat locul în familie, dar mi-a salvat mintea.