Am simțit ani la rând că trăiesc între două fronturi, în propria mea casă, fără să am curajul să opresc războiul. Eu am lăsat-o pe mama să treacă peste limite, iar pe soția mea să se stingă încet sub critică, stres și umilință. În ziua în care am văzut valiza lângă ușă și ochii copiilor speriați, am înțeles că dacă nu cer cheile înapoi, îmi pierd familia.