Am ajuns la poarta părinților mei cu o geantă ruptă, cu buza spartă și cu inima făcută praf, convinsă că măcar acolo o să fiu apărată. În schimb, mama și sora mea au început să-mi spună că o femeie trebuie să rabde, că divorțul e rușine și că rudele abia așteaptă să ne vorbească de rău. Când soțul meu a venit neanunțat să mă ia acasă, am înțeles că dacă rămân între oamenii care îmi cer să tac, o să mă pierd de tot, așa că am ales să plec și să-mi reconstruiesc viața de la zero.