Am intrat în sufragerie exact când mama își retrăgea mâna, iar fiica mea stătea lipită de perete, cu obrazul roșu și ochii mari de spaimă. În câteva minute, casa în care crescusem s-a umplut de țipete, reproșuri și rușine, iar eu am înțeles că dacă nu opresc atunci totul, violența din familia noastră avea să meargă mai departe și la copilul meu. După proces și după condamnarea mamei mele, am rupt definitiv legătura cu ai mei, deși durerea asta încă mă arde și azi.