Am simțit cum mi se rupe ceva în piept când propriul meu fiu m-a privit în ochi și m-a întrebat unde am ascuns banii și bijuteria dispărută din casa lor. Am încercat să mă apăr, dar fiecare cuvânt al meu părea să-i înfurie și mai tare pe el și pe nora mea, de parcă în clipa aia nu mai eram mamă, ci o străină venită să le facă rău. Când am aflat cine luase de fapt banii, nimic nu s-a reparat cu adevărat, pentru că unele vorbe rămân în om mai adânc decât orice lipsă dintr-un sertar.