Am plecat din propria casă cu doi copii speriați și cu o pungă de haine, după încă o noapte în care am crezut că nu mai apuc dimineața. Când femeia pe care o numeam soră mi-a închis ușa în față, am simțit că se rupe ceva în mine, dar o vecină m-a ținut în viață la propriu. De acolo am ajuns într-un centru pentru femei abuzate și am început, bucățică cu bucățică, să-mi reconstruiesc viața pentru copiii mei.