Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să-mi privesc propriul fiu în ochi și să-i spun să plece din casa mea. I-am primit cu inima deschisă, crezând că îi ajut să se ridice, dar încet-încet am simțit că mă sting eu ca să poată sta ei comozi. Și acum mă doare liniștea pe care mi-am recâștigat-o, fiindcă a venit la pachet cu o ruptură pe care nu știu dacă o voi mai putea repara vreodată.