M-a scos din casă gravidă cu al cincilea copil, fiindcă voia cu orice preț un băiat. Ani mai târziu a aflat că băiatul exista, dar nu mai avea familie la care să se întoarcă
Îmi amintesc și acum noaptea în care soțul meu a trântit ușa și ne-a aruncat pe mine și pe cele patru fete ale noastre în stradă, doar pentru că era orbit de ideea că eu nu-i pot da un băiat. Am dus sarcina singură, cu rușine, foame și frică, iar viața m-a obligat să-mi cresc copiii departe de omul care ne-a frânt. Când, după ani, el a aflat că are totuși un fiu, era prea târziu: copiii mei erau deja oameni mari, iar el rămăsese singur cu averea și cu vina lui.