Când realizezi că ești singură într-o casă plină de oameni, plecarea devine singura salvare. Elena a ales să își ia copiii și să fugă de indiferența și trădările soțului ei, dar oare este posibil să reconstruiești încrederea după ce totul s-a prăbușit?
Zece ani de sacrificii și visuri s-au prăbușit într-o clipă, când soțul a decis că viața de familie a devenit banală. Între judecățile mamei, lacrimile copiilor și prăpastia financiară, Elena a trebuit să decidă dacă acceptă să fie victima unei povești sau dacă are curajul să se redefinească din cenușuri.
Când o mamă decide să înceteze să mai fie doar o servantă pentru propria familie, devine brusc egoistă și nebună. Elena a ales să plece pentru a se regăsi, dar conflictul cu fiul și indiferența soțului îi arată cât de greu este să te eliberezi dintr-un rol impus de societate. Este corect să te sacrifici toată viața pentru ceilalți sau e mai onest să pleci, chiar dacă vei fi cea rea în povestea lor?
După douăzeci de ani de sacrificii pentru o familie perfectă, m-am trezit abandonată, judecată de vecini și disprețuită chiar și de propria fiică. Cum te regăsești când toată lumea îți spune că nu ai fost suficientă, iar singura persoană care te poate salva ești tu însă însăți?
