După înmormântarea soțului meu, am aflat că mi-a lăsat aproape totul copiilor. Eu am rămas cu un apartament mic și cu o viață pe care a trebuit s-o iau de la capăt
Am crezut că după moartea soțului meu măcar familia îmi va rămâne aproape, dar testamentul lui m-a lovit mai rău decât doliul. M-am trezit străină în casa în care am gătit, am spălat și am crescut copii o viață întreagă, iar asta m-a împins să plec și să mă ridic singură. Când m-am mutat într-un apartament mic și m-am întors la muncă, copiii mei au fost nevoiți să mă vadă altfel, iar eu am început, târziu, să-mi recuperez demnitatea.